Dualitate

          Te-ai intrebat vreodata cat de complecsi suntem? Cine ne-ar putea descifra? Cum acelasi aspect te poate face fie sa plangi,fie sa razi haotic?
          Ai incercat vreodata sa iei in maini slabiciunile tale colturoase si sfaramicioase si sa le rotesti continuu pana cand devin niste bilute perfecte si indestructibile?
          Ai inchis vreodata ochii sa-ti imaginezi ca joaca ta cu ceasul inainte-inapoi poate prinde viata,ca poti exersa pana cand realizezi actiunile cele mai bune?
          Ai vorbit vreodata cu tine deschis,fara sa-ti fie nici teama,nici rusine sa-ti recunosti caderile si inferioritatea?Pentru ca fix atunci cand le vizualizezi,ele se materializeaza in trepte catre o varianta mai buna de TU.
          Ai atins vreodata capacitatea de a nu mai repeta greselile facute?
          Ai atins vreodata persoane pe care nu le-ai avut langa tine,in schimb sa nu poti simti ce atingi fizic?
          Ai incercat vreodata sa fals-incifrezi un dialog,stiind sigur ca doar destinatarul il va descifra?
          Ti-ai aruncat vreodata in duel albul si negrul personal? Ai indrazni macar?

          Astea ar putea fi rezolutiile mele pentru 2017...dar cum timpul si spatiul sunt relative,ar putea fi la fel de bine rezolutii pentru secunda instant urm.....acum.
     

Echilibru

              Ce faci cand nu stii ce sa faci?Cum reactionezi cand crezi ca explodezi?
              Manifestarea frustrarii nu este alegerea potrivita.
              Blamarea trecutului mai ieri fericit nu este solutia.
              Sa devii mai agresiv,mai depresiv,sa arunci cu noroi care inevitabil te va murdari si pe tine ...toate acestea nu iti vor modela inima zdrobita.E un fel de lipici din acela de 3 lei,care se crapa a doua zi dimineata,cand realizezi actiunile tale si regreti alegerile mai mult sau mai putin pripite.
             Citate abuzive,colaje denigrante,injuraturi la care limita contrastului atinge cote maxime poate folosi orice internaut mai mult sau mai putin inept; dar sa pastrezi limpezi niste experiente si sa nu uiti cine esti si ce vrei in conditii dureroase nu reuseste oricine.
             Maturitatea,dragostea,echilibrul,puterea se demonstreaza la momentul potrivit.
             Demonstreaza ca nu ai trait degeaba un numar apreciabil de ani intre oameni de calitate!
             Experientele ne formeaza,depinde de noi sa alegem forma in care le depunem, spre a creste aluatul acesta in beneficiul nostru.
             Keep calm and think positive!

On-Off

                        Inchide ochii! 

                       Lasa-te pe spate...nu brusc,ci usoooor ca si cum ai purta pe umeri un vas de portelan ...

                     

  Sterge din memoriile tale conceptul de timp-spatiu!

                       Lasa-ti sangele fierbinte sa-ti topeasca pana la ne-simtire fiecare terminatie  nervoasa...

                       

                                Deschide ochii!      

                         

                                 Innodati-va zambetele involuntare atunci cand vi se intersecteaza privirile...

                       

                                Transforma fiecare grad Celsius extra primit in cate o caruta de fericire....

                       

                             Accepta visul pe care il traiesti si daruieste viata proiectiilor tale...

                      

                              Razi,plangi,saruta,atinge,iubeste,recunoaste-ti sentimentele si exteriorizeaza-le cum iti dicteaza interiorul.

                     

Dorinte

             Am reflectat o vreme la tema asta.Oare asa suntem proiectati sau ne defectam pe parcurs?
De ce ne dorim mereu mai mult ce nu avem decat apreciem ce detinem deja?Nu e o regula ca ce ai putea avea sa fie mai bun decat ceea ce ai deja,dar noi marsaluim in tendinta asta de refinisare continua.M-as putea gandi la ideea de complementaritate,de iluzia nesfarsita de a crea un cerc perfect , fara nicio fisura.Imi este permisa visarea la o asa utopie,care ma atrage ca un magnet ce si-a pierdut polul opus ?
Dar nu cred ca asta ar fi explicatia nevoii noastre flamande de a modifica mici aspecte ale unei vieti si asa destul de scurte.
Ma atrag oamenii cu o gandire care imi rastoarna si ultima urma de siguranta,ma fascineaza cei care stiu sa-si argumenteze pozitia chiar si cu privire la mutarea unu pahar cu apa din punctul A in punctul B,caut persoane care gasesc si ii ignor pe cei care ma cauta.
Cu putin efort(poate mai mult decat putin) mi-am stors si ultima doza de curaj,acel tip aparte de curaj,care ma lasa sa fiu cine vreau,care imi da forta sa-mi expun gandurile intr-o maniera personala,care ma indreptateste sa-mi aleg oamenii care graviteaza in jurul meu.
Panta aceasta ascendenta catre respect de sine,recunoastere a propriilor calitati,sentimentul ca esti un om complex care are forta de a imbina efortul cu placerea de dupa,imi hranesc sufletul zi de zi un ultima perioada.
Toate vrem atentie,respect,exclusivitate,sinceritate manjita cu diplomatie si disponibilitate extrema.Dar...dar le meritam toate...pe toate?
            Ma gandeam intr-o noapte ce mi-ar putea oferi un barbat si nu as putea sa-mi ofer singura.
Sunt o femeie norocoasa si muncitoare si nu imi lipsesc prea multe din grila de necesitati.
Totusi,un om capitonat bine cu educatie,bun simt,dar cu o minte destul de alunecoasa incat sa tina pasul cu mine,self-confident,independent,iubitor de lectura, nu mi-ar prinde rau.
            Merg pe principiul ca  cei 2 reprezentanti dintr-un cuplu ar trebui sa fie pe sistemul cheie-lacat.EA sa detina cheia mintii lui,iar EL sa aiba cheia vaginului ei (al mintii femeii e destul de greu,intre noi fie vorba...).
Omul acesta iti deschide o usa,iti ofera o invitatie, si cand ai ajuns in fata pragului,iti inchide usa brusc.Stie ca nu te vei lasa niciodata pana nu vei intra,dar niciodata nu vei stii pentru ce ai vrut mai mult sa actionezi-pentru usa sau pentru contextul in care s-a inchis?

              Pentru ca inchizi ochii si vezi lumina, te lovesc culorile, adulmeci un fum dulce si calci in valuri de matase rece.(A se citi cu voce de tonalitate medie,amplitudine joasa,doar la recomandarea medicului)

Would you dare?

                  Avalansa de vesti,momente,emotii.Le intelege greu,le prelucreaza lent,incearca sa gaseasca mereu un vinovat.Dar poate nu e asa?Poate nu exista un vinovat?Poate nici macar mai multi...
                Oamenii sunt asa multi si asa diferiti...iar si mai important,cei care tin la ei sunt si mai multi si mai diferiti.Suntem marcati de evenimentele tragice sau radiind de euforie din viata apropiatilor,dar trecem cu vederea traumele nestiute ale necunoscutilor.Cine hotaraste cate pietre si pe ce taler sa le adauge evenimentelor ?
                Totul tine de ochii privitorului.Daca eu vad unicorni pufosi galopand pe plaiuri roz ,iar tu traiesti intr-o lume de smoala fumeganda ,noi doi nu traim in universuri diferite...ci detinem retine diferite,imaginile se proiecteaza in diverse si diverse alte coordonate.
                Oricat de tare doare asta,nimeni nu e de neinlocuit,desi toti sunt unici...si mai tare-nu poti oferi unui om ceea ce el nu vrea sa primeasca.
                Timpul este cel mai bun doctor,vindeca rani,da uitarii vieti,modeleaza minti si transforma energia in cu totul alta maniera ca in trecut.
                Cand te loveste un asemenea uragan de informatii,te opresti din visat si gandesti.Judeci cu mintea ta, intamplarile provocate de altcineva,o alta Logica...si undeva apare eroare.
Nu poti intelege ce nu depinde exclusiv de tine...iar,din pacate,foarte putine evenimente din viata proprie si personala tin exclusiv de noi...
                                 
                                        Clar, Prezentul este cel mai dilatat timp!
Aici traiesti cele mai intense emotii,aici cunosti cei mai importanti oameni,aici esti cea mai avansata varianta a ta din toate timpurile ,timpurile traite de tine.
             
                    Si totusi,viata ta de om are Trecut,ireparabil,irecuperabil,...Prezent,palpabil,personal,...si un Viitor-prereparabil,infinit...

                     Intr-o utopie,Trecutul si Viitorul ar trebui sa fie opuse,sa nu mai repeti greselile,sa nu mai cauti oamenii aceia,sa nu mai adopti aceeasi pozitie prejudicioasa.
In realitate,Trecutul si Viitorul sunt ca doi frati in oglinda,se tin strans de mana,ochii le stralucesc in tandem.
               De tine tine sa ai puterea sa desparti fratii astia,sa te lase sufletul sa rupi asa legatura.
                                                         
                                                        Would you dare?
                                     

         

Aniversarea mea- cea reala

            Azi implinesc 2 ani.Da, fix 2 ani de cand ma simt un alt om,sunt un alt om!

            Nu stiu daca exista reincarnare ,dar eu am avut parte de o renastere.Poate si mai marele meu noroc a fost ca la trezire am avut in jurul meu oameni minunati,rabdatori,altruisti,care isi iau in serios menirea de salvator.
            Nu pretind ca acum sunt un om perfect,ca acum nu am tendinta de a cadea,doar ca mi-am descoperit la timp niste suspensii suficient de puternice.
            Acum pot in schimb sa-mi manageriez mai cerebral emotiile,sa iau decizii mai in favoarea viitorului meu ,care se anunta promitator, sa stiu si sa pot multumi cui si pentru ce trebuie.
            Acum am capacitatea de a ma privi in oglinda si de a ma analiza din toate unghiurile,nu numai din cele neconvenabile mie, de a nu-mi refuza placerile-acum imi iau doza initiala, infima,dupa care pot sparge fara remuscari recipientul cu potiunea magica,acum nu mai mi-este teama sa deschid gura si sa spun cu toata suflarea ce am in cap.Am scapat de neincrederea de a fi refuzata,neluata in seama,ignorata.
            Am inteles cat de important este ce transmiti,iar ceea ce transmiti trebuie muncit inainte.Nu s-a nascut nimeni cu o tona de carti citite,super fit si cu mersul ala intepat care te inmoaie(sau te intareste,de la caz la caz...).Toate au fost practicate,lucrate,finisate pana in cel mai marut detaliu.
            De cate ori ma impiedic, ma gandesc la eforturile cumulate,ale mele si ale apropiatilor, si astfel ma trezesc,ma indrept si imi zic ca nu vreau sa ma las sa alunec la vale,vreau sa urc muntele acesta pana in varf!
           Greseala mea suprema imi va aminti in fiecare an,de 1 aprilie, cine sunt acum si de ce!
Pentru ca am picat in ultima secunda in care imi mai putea fi oferita o mana salvatoare.Am inteles totusi din povestea mea ca nimeni nu te poate salva daca tu insuti nu vrei asta, daca nu vrei sa fii alt om,sa iti educi ideile si sa-ti oglindesti in alte priviri sufletul.
           Da,sunt perfectionista,ambitioasa,tipicara,obsesiv-compulsiva,ma subjuga ideea de a fi prima, de a strange tare puterea intre degetele mele subtiri.Am un cocktail unic de calitati si aspecte mai putin avantajoase pe care ma lupt incontinuu sa-l tin cap de afis.
           Cu fiecare zi ce trece ma afund si mai tare in dorinta mea de a fi mai buna si de ce nu?- de a demonstra celor care m-au ajutat,ca nu si-au consumat resursele energetice in van,si ca au contribuit la cladirea unui om cu speranta ca va atinge perfectiunea.
                           
                                 P.S. Acest text nu este o pacaleala de 1 aprilie.

       

Oameni

             Iubesc oamenii,iubesc sa-i ascult,sa-i invat,sa-i inteleg,sa-i modelez...involuntar poate.
             Pot sa citesc dincolo de cuvinte , transmit incredere privind adanc in ochi,scriu apasand sigur fiecare tasta,respir in acelasi ritm cu respiratia interlocutorului.
            Sunt prezenta-fizic,psihic,emotional.Asta ii subjuga,ii provoaca sa dea tot,sa fie pacientul perfect compliant.
            Tu trebuie sa ii proiectezi o holograma fara defect,el va avea obligatia sa se ridice macar la nivelul la care incearca sa o atinga.
            Tu ai sarcina de a transmite siguranta,putere,libertate,incredere,de a fi un izvor nesecat de energie,el are posibilitatea de a alege,de a te schimba pe o sursa mai apta.Cu cat mai mult ii oferi,cu atat mai adictiv va deveni.
            Tu aduni ganduri,manageriezi trairi,controlezi emotii ,insumezi cuvinte frumoase si le scazi pe cele murdare...iar la sfarsit i le asezi elegant pe o tava rece de metal, care ii reflecta fara defect fiecare aspect al fiintei sale-cutele sufletului,curbele creierului,si rugozitatile fizice.
            Tu ai avantajul ca poti clasa fiecare informatie in cutiuta ei si ai capacitatea ca,la sfarsit,sa culegi din salata asta de amintiri,fetisuri si irealizari exact ce nu gaseste el in haosul acela de idei fara scurtcircuite.
           Tu ai pozitia avantajoasa,a analizatorului,desi bineinteles,el trebuie sa te vada ca pe un partener ce ii imparaseste share-ul total subiectiv,tipic.
                                              Atat trebuie sa vada.