Cu totii avem momente in care dam searching in nestire cu speranta ca vom gasi intr-un colt de fiinta o sfera care sa contina toate calitatile omului numit EU.
Aflandu-ma in perioada aceea de cautare,de sapaturi adanci in constiinta mea,incerc sa-mi analizez retrospectiv faptele,vorbele,atitudinile,privirile,atingerile si gasesc mereu o varianta mai buna pe care as fi putut-o aplica...
Credeam ca e un capitol din volumul maturizarii sa invat sa ma apropii de persoanele potrivite,sa invat sa imi dozez sentimentele,sa imi stavilesc manifestarile,sa imi echilibrez balanta simpatic-parasimpatic.Dar,poate copilul din mine nu accepta asa un avort rece si dur....
Vreau sa inteleg de ce gresesc mereu la fel,de ce aleg mereu oamenii
nepotriviti,de ce renunt mereu la inima mea in favoarea unui posibil
suflet chinuit de fantome rapitoare.Si,ascuns,stiu raspunsul-pentru ca
ma multumesc in continuare cu doza aceea mica de fericire si nu
indraznesc sa ridic barbia mai sus si sa capturez portia- pe masura mea-
de multumire intelectuala,sexuala,sentimentala,spirituala.
Maturizarea ar trebui sa imi aduca mai multa capacitate in a-mi cunoaste limitele,mai multa forta in fata cuvintelor menite sa-mi topeasca jonctiunile gap dintre miocardiocite,mai putin orgoliu in fata omului care ma tine treaza nopti intregi.
Inainte de toate,dovada ultima de maturizare ar fi sa ma accept pe
mine,sa invat sa-mi gasesc Complementarul intr-o alta lume,sub alte
reguli,cu alte pretentii.
Nu pot invata sa iubesc,dar pot invata sa fiu mai toleranta...
Nu imi pot controla bataile inimii,dar ar trebui sa invat sa-mi recompun topica potrivita atunci cand ma fulgera cu privirea.
Oamenii vin si pleaca,ofera si iau,niciodata sentimentele nu sunt simetrice,mereu exista un partener care rupe o bucatica din celalalt si refuza ca la final sa i-o mai inapoieze.
Din toate astea am inteles totusi un lucru-poti sa ai orice aspect bifat in viata asta,daca nu ai si o dragoste implinita,fie ea pentru un om,pentru o cariera,pentru o stiinta...esti un om ratat.
