PRADA VANEAZA PRADATORUL?

                         Ne place sa fim IGNORATI,sa fim CONTRAZISI ,PROVOCATI ,sa ni se dea lectii de PUTERE,de AROGANTA,de DOMINARE...

Ne intriga dar ne si atrage sa fim controlati fiind constienti de situatia noastra.
Ne creste secretia de serotonina cand furam atentie,cand doar dam impresia de ignoranta pentru a primi informatii de la vanatorul pacalit...
Magnetul asezat cu polul opus spre sufletul nostru ne agita moleculele ,dand peste cap principiile termodinamicii...
Voi puteti intelege cum intr-o clipa poti trece de la gheata fara viata la focul care iti cuprinde toate fibrele nervoase, iti inunda arterele si iti usuca restul sinapselor active?
Degeaba incerci sa te opui energiei care iti umbreste privirea,iti obtureaza tubul respirator ,iti deraiaza traiectul sunetelor,iti....

DA,ma incita sa joc adevar sau provocare cu mintea mea, sa joc tara tara vrem ostasi cu sufletul si sa ma arunc intr-o mare de trairi fara legaturi directe neaparat!
DA,imi place sa cred ca ma pot opune, ca nu sunt o prada,ci un pradator,imi place sa provoc vanatorul sa-si imbunatateasca metodele de devorare!
DA,nu ma pot abtine de la a trai fara sa gandesc fiecare pas, nu imi pot refuza placerea de a-(m)i creste asteptarile in permanenta!
DA,imi place sa primesc ordine pe care intentionat sa nu le ascult,imi place sa provoc durere doar pentru a avea privilegiul  de a vindeca ranile!

SINERGIE

                             Dualism versus Dihotomie

                 Lupta stransa,dar in ultimul moment dualismul preia controlul si invinge detasat...

                                    Da! Suflet+Trup=love

          In ultima vreme am oscilat destul de usor intre melancolie si euforie,intre izolare si "hiper"-afisare.Am parcurs momente din acelea de"nu stiu ce e cu mine",dar sfarsitul acestui sezon din serialul "My psychology" anunta o revelatie sublima-exista o legatura mult mai stransa decat am crezut intre materie si spirit.
          Daca este sa trag linie si sa-mi analizez starile,observ ca in momentele in care ma simteam singura,urata,proasta... corpul imi trimitea mesaje despre statusul meu intern , mesaje pe care eu involuntar le amplificam si imi adanceam si mai mult suferintele.              De asemenea ,cand ma uitam dimineata in oglinda si adoptam comportamenul unui narcisist,starea mea launtrica inflorea,creierul meu trimitea toate endorfinele pe care le avea in stoc ,iar corpul imi radia de satisfactie.
        
                Legatura aceasta nevazuta ne face hipersensibili la interactiunile cu exteriorul ,desi in inconstienta noastra ne impunem PUTERE, INDESTRUCTIBILITATE, ASENTIMENTALISM...

          Tot simbioza suflet-trup ne poate da o mana de ajutor daca stim sa o exploatam potrivit-maxima "Mens sana in corpore sano" nu este un simplu citat al unor senili antici.
           De aceea incerc sa am mai mare grija de corpul meu ca el sa poata trimite semnale cat mai pozitive pe culoarul sau de comunicare cu nivelul superior al umanului.
Totodata sunt constienta ca trebuie sa fiu atenta sa nu cad in capcana "ambalajului sclipitor din folie de aluminiu" si sa-mi neglijez foamea de esenta ,de continut al produsului dintr-o cutie simpla de carton.
NICIODATA nu ar trebui sa uitam ca suntem facuti "dupa chipul si asemanarea" Lui si ca orice neregula fizica are cu siguranta si o cheie de rezolvare interna,superioara,mai greu accesibila.

             Promit sa exersez in a-mi educa fizicul sa comunice mai bine cu psihicul si sa-mi achizitionez o cutie serioasa de anabolizante pentru a-mi dezvolta poteca ascunsa de chat intre organic si subtil!
   

                          

Reflexie-Reflectie

                                                         

                          Reflectie+Reflexie....=cunoastere?     

  A trecut ceva timp de cand nu mai mi-am asternut gandurile si simtirile pe o foaie virtuala,vorba unui prieten ,dar acum recuperez printr-o paleta larga de idei si alternative...

Am citit de curand despre puterea supraomeneasca a omului(suna a oximoron ,stiu,doar suna...) si am ajuns la inevitabila intrebare"Atunci de ce toata lumea se fereste de calea mai greu de parcurs?Cand e clar ca numai un drum cu multe obstacole te va duce la casa bunicii , si nu la un mirific "date" cu lupul cel rau!

          Daca avem puterea de a schimba mediul in care traim,persoanele cu care luam contact , chiar si pe noi insine , de ce nu ne folosim aceasta putere totusi?

Daca stim ca o actiune face parte din categoria"bad ,bad things" de ce insistam totusi in a face cele mai proaste alegeri,cele mai repetate erori,cele mai infructuoase activitati?

Daca stim ca de propria noastra implicare depinde raspunsul celorlalti ,de ce ramanem mai mereu indiferenti?

          Reflectia aceasta vine ca feedback la niste informatii cu totul noi pentru mine,care m-au facut sa inteleg ca numai prin reflexie , prin autoobservatie si autocontrol,pot sa dau peste cap legile fizicii.

Traversez o perioada de by-pass a vietii mele si incerc sa ma conving singura de evolutia/involutia mea in ultimii ani, ani in care am cunoscut persoane ce mi-au modificat modul de percepere al lumii prin care trec.

          Si asa inchei eu reflectia asupra reflexiei mele - trebuie sa fiu mai atenta la ce se intampla in jurul meu si sa-mi aliniez atitudinile si actiunile pentru a rezona cu toata nebunia cotidiana.