Would you dare?

                  Avalansa de vesti,momente,emotii.Le intelege greu,le prelucreaza lent,incearca sa gaseasca mereu un vinovat.Dar poate nu e asa?Poate nu exista un vinovat?Poate nici macar mai multi...
                Oamenii sunt asa multi si asa diferiti...iar si mai important,cei care tin la ei sunt si mai multi si mai diferiti.Suntem marcati de evenimentele tragice sau radiind de euforie din viata apropiatilor,dar trecem cu vederea traumele nestiute ale necunoscutilor.Cine hotaraste cate pietre si pe ce taler sa le adauge evenimentelor ?
                Totul tine de ochii privitorului.Daca eu vad unicorni pufosi galopand pe plaiuri roz ,iar tu traiesti intr-o lume de smoala fumeganda ,noi doi nu traim in universuri diferite...ci detinem retine diferite,imaginile se proiecteaza in diverse si diverse alte coordonate.
                Oricat de tare doare asta,nimeni nu e de neinlocuit,desi toti sunt unici...si mai tare-nu poti oferi unui om ceea ce el nu vrea sa primeasca.
                Timpul este cel mai bun doctor,vindeca rani,da uitarii vieti,modeleaza minti si transforma energia in cu totul alta maniera ca in trecut.
                Cand te loveste un asemenea uragan de informatii,te opresti din visat si gandesti.Judeci cu mintea ta, intamplarile provocate de altcineva,o alta Logica...si undeva apare eroare.
Nu poti intelege ce nu depinde exclusiv de tine...iar,din pacate,foarte putine evenimente din viata proprie si personala tin exclusiv de noi...
                                 
                                        Clar, Prezentul este cel mai dilatat timp!
Aici traiesti cele mai intense emotii,aici cunosti cei mai importanti oameni,aici esti cea mai avansata varianta a ta din toate timpurile ,timpurile traite de tine.
             
                    Si totusi,viata ta de om are Trecut,ireparabil,irecuperabil,...Prezent,palpabil,personal,...si un Viitor-prereparabil,infinit...

                     Intr-o utopie,Trecutul si Viitorul ar trebui sa fie opuse,sa nu mai repeti greselile,sa nu mai cauti oamenii aceia,sa nu mai adopti aceeasi pozitie prejudicioasa.
In realitate,Trecutul si Viitorul sunt ca doi frati in oglinda,se tin strans de mana,ochii le stralucesc in tandem.
               De tine tine sa ai puterea sa desparti fratii astia,sa te lase sufletul sa rupi asa legatura.
                                                         
                                                        Would you dare?
                                     

         

Aniversarea mea- cea reala

            Azi implinesc 2 ani.Da, fix 2 ani de cand ma simt un alt om,sunt un alt om!

            Nu stiu daca exista reincarnare ,dar eu am avut parte de o renastere.Poate si mai marele meu noroc a fost ca la trezire am avut in jurul meu oameni minunati,rabdatori,altruisti,care isi iau in serios menirea de salvator.
            Nu pretind ca acum sunt un om perfect,ca acum nu am tendinta de a cadea,doar ca mi-am descoperit la timp niste suspensii suficient de puternice.
            Acum pot in schimb sa-mi manageriez mai cerebral emotiile,sa iau decizii mai in favoarea viitorului meu ,care se anunta promitator, sa stiu si sa pot multumi cui si pentru ce trebuie.
            Acum am capacitatea de a ma privi in oglinda si de a ma analiza din toate unghiurile,nu numai din cele neconvenabile mie, de a nu-mi refuza placerile-acum imi iau doza initiala, infima,dupa care pot sparge fara remuscari recipientul cu potiunea magica,acum nu mai mi-este teama sa deschid gura si sa spun cu toata suflarea ce am in cap.Am scapat de neincrederea de a fi refuzata,neluata in seama,ignorata.
            Am inteles cat de important este ce transmiti,iar ceea ce transmiti trebuie muncit inainte.Nu s-a nascut nimeni cu o tona de carti citite,super fit si cu mersul ala intepat care te inmoaie(sau te intareste,de la caz la caz...).Toate au fost practicate,lucrate,finisate pana in cel mai marut detaliu.
            De cate ori ma impiedic, ma gandesc la eforturile cumulate,ale mele si ale apropiatilor, si astfel ma trezesc,ma indrept si imi zic ca nu vreau sa ma las sa alunec la vale,vreau sa urc muntele acesta pana in varf!
           Greseala mea suprema imi va aminti in fiecare an,de 1 aprilie, cine sunt acum si de ce!
Pentru ca am picat in ultima secunda in care imi mai putea fi oferita o mana salvatoare.Am inteles totusi din povestea mea ca nimeni nu te poate salva daca tu insuti nu vrei asta, daca nu vrei sa fii alt om,sa iti educi ideile si sa-ti oglindesti in alte priviri sufletul.
           Da,sunt perfectionista,ambitioasa,tipicara,obsesiv-compulsiva,ma subjuga ideea de a fi prima, de a strange tare puterea intre degetele mele subtiri.Am un cocktail unic de calitati si aspecte mai putin avantajoase pe care ma lupt incontinuu sa-l tin cap de afis.
           Cu fiecare zi ce trece ma afund si mai tare in dorinta mea de a fi mai buna si de ce nu?- de a demonstra celor care m-au ajutat,ca nu si-au consumat resursele energetice in van,si ca au contribuit la cladirea unui om cu speranta ca va atinge perfectiunea.
                           
                                 P.S. Acest text nu este o pacaleala de 1 aprilie.