DRAGOSTE = ?

                    Daca deschid DEX-ul la cuvantul "dragoste" , acesta imi raspunde politicos " sentiment de afectiune pentru cineva sau ceva; spec. sentiment de afectiune fata de o persoană de sex opus; iubire, amor".
Dar asta nu ma lamureste cu nimic!Definitia asta nu imi explica gesturile,atitudinile ,greselile pe care le fac in anumite momente ale mirificei mele vieti...
                   Pentru mine dragostea inseamna sa ai o persoana care stie inaintea ta cand ti-e frig,cand ti-e foame,cand ti-e sete,cand esti plictisit,cand esti emo,cand simti nevoia sa te descarci emotional ,cand , cand,cand...
                  Dragostea este cea care te face sa dai randament maxim in conditii de consum energetic minim,cea care scoate la suprafata cele mai ascunse calitati ale tale,cea care te face sa simti ca ai construit un om dupa propriul tau ideal.
                  Si foarte important!Dragostea vine cand te astepti mai putin ,poate tocmai pentru a te soca mai tare, a avea un impact mai mare asupra mintii tale zguduite .
                  Dragostea este cea care te face sa-i gasesti mereu scuze celuilalt : "nu a fost vina lui/ei","am eu prea multe pretentii" sau "sunt prea egoist/egoista".
                  Desi pare cliseu,dragostea este cea care iti da sens vietii,este cea care te face sa simti ca traiesti,ca ai de ce sa traiesti ,fie ea dragoste pentru o persoana,o stiinta,un crez de viata...
                 Dragoste inseamna sa intelegi nevoile celuilalt si sa le percepi ca pe ale tale,sa incerci sa te pui in pielea lui/ei si sa te privesti putin din afara propriului corp,sa vrei sa dai mereu tot ce ai mai bun in tine,sa vrei sa te autoperfectionezi,sa-ti fie frica sa nu dezamagesti.
                  Pentru mine,dragostea este cel mai bun tratament,ma face sa trec peste orgoliul meu cat China,imi intareste vointa si increderea de sine,ma face sa simt ca evoluez.
                Cam asa percep eu dragostea intr-o definitie nu cu mult mai lunga decat cea oferita de DEX,dar presarata cu un strop de subiectivism si un gram de experienta personala.

INCREDERE!?

                                   

                             Ar trebui sa incep cu lucrurile frumoase care au aparut 

                                                                  in viata mea, cred....

                   Dar altceva ma apasa acum-de ce nu ma invat o data minte ca oamenii nu sunt toti la fel?ca daca eu vad un aspect intr-o anumita lumina,cei de langa mine il vad intr-o alta umbra?ca daca eu zic un lucru,el va ajunge la destinatar cu o cu totul alta valenta?

                  Nu am avut niciodata ganduri ascunse ,tocmai pentru ca am considerat ca voi obtine mai multe rezultate daca dau de la inceput cartile pe fata,ca stiu la ce sa ma astept,ca cel cu care interactionez ma cunoste pe mine si nu un ambalaj frumos  colorat.

                 Imi pare rau ca am produs suferinta fara sa vreau,imi pare rau ca am stricat o liniste greu asternuta,imi pare rau ca am incercat sa fiu sociabila,sa ma deschid,sa invat,sa cunosc!

                 Incerc macar pe viitor sa fiu mai atenta cu ce spun si ce fac,sa-mi analizez bine ideile si sa ma pun in locul celor care ma asculta,sa ma multiplic pentru a intelege mai bine efectele gandirii mele putin anapoda de restul lumii...

                 Stiu ca mai am multe de invatat la capitolul relatii interumane,ca sunt un novice in arta dialogului si ca am multe erori in comportamentul meu zilnic...

                TOTUSI,sustin in continuare ca o adevarata relatie se va baza intotdeauna pe incredere,pe dorinta de a-i fi bine celuilalt,pe puterea de a trece peste micile neplaceri si peste iluziile noastre imature.

                In continuare,cred cu toata fiinta mea ca EXISTA prietenie sincera intre un barbat si o femeie,care poate rezista in timp,indiferent de conditiile nefavorabile!

               Sper sa invat sa ma mulez pe felul de a vedea lumea al celor care ma inconjoara si sa nu mai ranesc involuntar...

   

                                                              

Equilibre

                                       Equilibre

           In ultima perioada am ajuns la un echilibru cu mine insami,am ajuns sa inteleg ca nimic nu se intampla "dintr-o simpla coincidenta",ca anumite aspecte ale vietii ni se releva tocmai atunci cand suntem mai pregatiti sa le primim cu inima si mintea larg deschise.
           Am avut perioade in care nu ma intelelegeam pe mine,nu intelegeam lumea din jurul meu si toate astea porneau din constiinta mea,din modul in care eu percepeam evenimente,persoane,realitati ce asteptau doar ca eu sa le dau o valoare.
           Acum sper ca am mai invatat ceva,ca am invatat sa apreciez puterea implicita,organica a fiecaruia dintre noi,am inteles ca nu sunt o fiinta controlata,ci o fiinta care controleaza si sper sa imi reimprim asta in cortex de fiecare data cand memoria mea umila se lasa prada lenei.
           In continuare incerc sa-mi manageriez mai bine emotiile,iesirile,atitudinile fata de ceilalti si fata de propria mea existenta,incerc sa imi reamintesc ca la fiecare actiune produc un val de energie care se revarsa vrand-nevrand asupra unor elemente nevinovate ale Universului-fie ele oameni,animale ,plante sau chiar elemente anorganice,dar purtatoare de informatie!
           Vreau (si cu asta deja am facut cea mai mare parte din pas)sa fiu un om mai bun,sa fiu mai constienta de sertarul meu in acest imens dulap-Universul si astfel sa fiu multumita cu mine insami.
           Perseverenta este mama reusitei.-asta am concluzionat eu din ultimele milioane de secunde ale existentei mele....

Daca asa e viata...

Daca asa e viata?...

        Am trait in ultimele zile momente care m-au facut din ce in ce mai confuza.Mi s-a spus ca abia de acum vad ce inseamna viata,cum se manifesta ea, si ca trebuie sa invat sa ocolesc ce este rau si sa aleg binele.

Dar ce sunt eu?....

         Sunt un om simplu,relativ naiv,aflat intr-un continuu proces de metamorfoza...

Am aflat lucruri la care nu m-as fi asteptat niciodata,mintea mea a fost o minge pasata din zid in zid,toate conceptiile mele au fost complet zguduite,urmand ca la scurt timp sa fie repuse la loc tocmai pentru a fi mai usor de atins de un nou cutremur...

         Daca asa e viata-cu minciuni ,intrigi ,invidie, violenta verbala si fizica-

EU NU MAI VREAU SA O CUNOSC!

         Nu inteleg de ce lumea nu foloseste sinceritatea in comunicare,de ce lumea  se ascunde si face alegerile cele mai dureroase pentru sine si cei din jur,de ce ne afecteaza asa mult incertitudinea,nesiguranta,starea de levitatie intr-o sfera in care nu exista nicio legatura intre elementele componente...

Vi s-a intamplat  vreodata sa nu mai stiti in cine sa aveti incerere,sa nu mai stiti de unde vine adevarul,sa nu mai stiti cine va vrea binele,si in ce tabara esti prada,respectiv pradator?

Vi s-a intamplat vreodata sa va fie frica de propriile alegeri ,mai mult ca niciodata?

           Vreau ca lumea sa inteleaga odata ca sinceritatea si responsabilitatea apartenentei unui grup,unei categorii de oameni sunt aspecte importante ale vietii cotidiene,aspecte care ar trebui respectate daca tinem la sanatatea noastra psihica si fizica...

 

BINELE SE PLATESTE!!!

          Dupa ce,in ultimul timp,ajunsesem sa fiu multumita cu mine insami,sa fiu multumita de viata mea si de tot ce ma inconjoara,dupa ce am simtit cum se manifesta BINELE ,a venit si momentul sa vad ce inseamna sa cazi din paradis in mocirla.

          DA! BINELE se plateste cu vaf si indesat.Fiecare fapta,atitudine,stare care te implineste va fi urmata de opusul sau,care te va goli si te va trezi la realitatea ta de om,fiinta fragila ,care nu poate trai intr-un perfect continuu.

          Am ajuns sa cred ca trebuie sa ma bucur cu grija de binele care mi se ofera si,cel mai greu imi este sa il apreciez,sa stiu cand vine si sa ii prezic sfarsitul.

          Sunt momente cand vreau sa merg inapoi in timp,sa imi retrag vorbele,actiunile,opiniile,dar,din pacate,masina timpului nu se afla inca in garajul meu.

          O sa consider momentele acestea ca pe o plata pentru buna-dispozitie din ultima perioada,ca pe ceva normal,care ,mai devreme sau mai tarziu,trebuia sa vina.

          Sper doar ca pe viitor sa am mai mare grija cu termenul de expirare al fericirii mele!

SUFLET DE UNICA FOLOSINTA

                 Pentru articolul de astazi mi-am luat doza de inspiratie dintr-o pereche de  versuri "I was lost and despair"...

           As vrea  cateodata sa am suflet de unica folosinta,sa am anumite trairi care acum sunt unice ,in mai multe exemplare , sa sterg dintr-o singura miscare dezamagiri,regrete si incercari esuate,sa nu mai fie necesar sa reciclez atatea si atatea ganduri si emotii....

          As vrea cateodata sa existe transparenta gandurilor,a emotiilor ,a opiniilor...sa nu mai fie nevoie sa intuiesti ce este in sufletul unui om...

          As vrea cateodata sa o iau de la capat cu un adevarat"nou inceput", sa fiu un om nou,cu greseli noi, experiente noi, cunostinte noi...

          As vrea cateodata sa am un paravan care sa reflecte toate energiile negative si sa le absoarba pe cele pozitive,un paravan in spatele caruia sa ma ascund cand stiu ca e timpul  sa-mi schimb sufletul de unica folosinta...

Sensibilitate,fragilitate,viata...

                                       Sensibilitate,fragilitate,viata...

Abia in momente critice ne dam seama cat tinem la cei din jurul nostru,cat ne afecteaza necazurile lor...

Abia in momente critice realizam cat de firava e sanatatea si viata ,cat de putin o pretuim si cat de mult conteaza sa poti sa mergi pana la fereastra sa vezi pentru ultima data cerul pe ziua respectiva.

Abia in asemenea momente,oamenii sunt mai apropiati,se cunosc mai bine pe ei si pe cei din jurul lor,descoperind aspecte pe care nu le-ar fi intuit posibil niciodata.

Imi pare rau sa recunosc,dar DA !si eu am procedat la fel,am inchis o poarta demult nefolosita ,si am ajuns sa o redeschid numai intr-o situatie pe care nu o doresc nimanui....

Amin!Apreciati mai mult viata,sanatatea si pe cei din jurul vostru!

ADMIR...

...Admir fetele frumoase,care au inteles ca nu in etalarea lungimii picioarelor si a diametrului bustului sta reusita lor in viata,care au inteles  ca a deschide o carte nu este echivalent cu al treilea razboi mondial;pe scurt,admir fetele care au demonstrat ca poti avea sinapse functionale chiar si in societatea actuala.

...Admir barbatii puternici care au avut curajul de a incepe totul de la zero,de a-si construi propriul univers,care,in timp sa inghita treptat si galaxiile celor din jur

...Admir copiii care,desi nu se bucura de "beneficiile"traiului modern,stiu sa deschida o carte,stiu sa respecte un batran , stiu sa ajute un parinte.

...Admir batranii care,in ciuda greutatilor proprii varstei,stiu sa educe nepoti,stiu sa sprijine fii si fiice,stiu sa ramana caramizile societatii foarte slabite din zilele noastre.

               "Abeviind"toate astea,admir oamenii de valoare,care nu se sfiesc cu ceea ce sunt,nu se mandresc cu ceea ce ofera si nu exagereaza cu nimic in ceaa ce fac.

VOINTA?!

                   Vointa,incredere,respect de sine?

A trecut ceva vreme de cand nu am mai postat nimic si simteam nevoia sa imi mai descarc putin necazurile in vazu' lumii.

Mi se intampla des in ultimul timp sa imi vina sa renunt la tot,sa fiu o persoana mediocra,sa nu ma mai stresez ca toate sa iasa bine si lumea sa fie multumita de mine,sa las impresie buna,sa nu-mi fac parintii de ras,sa nu-mi jignesc profesorii etc.

Dar tot eu revin la ganduri mai bune si imi spun ca"rau,nesimtit, frecator de menta" poate fi oricine,dar un om cu un sistem de valori,care intelege ce se intampla in jurul lui si vrea sa contribuie cu mica lui parte la imbunatatirea lumii,mai rar!

As vrea ca lumea sa vada si dincolo de stratul asta organic al fiecaruia, sa inteleaga ca nu e de ajuns sa fii frumos ca sa fii un om "reusit" si ca trebuie sa depui si un gram de efort pentru a fii cineva!

In fiecare zi,imi promit ca voi fi un om mai bun,mai tolerant,mai open-minded!

Asa,in final,imi autourez sa ma tin de treaba si sa dau cu flit in continuare tentatiilor!Acelasi lucru va urez si voua!Nu putem realiza nimic fara efort!

APARENTA SAU ESENTA?

                                                          APARENTA SAU ESENTA?

Am ajuns la un echilibru cu mine insami,am reusit sa ma inteleg si sa recunosc ca "asta sunt".

Am inteles ca sufletul si corpul meu trebuie sa fie "in a relationship".

Am realizat ca trecem prin diverse stari tocmai pentru a ne intelege mai bine pe noi insine si unii pe altii.

Am ajuns sa ma intreb daca lumea din jurul meu e doar o iluzie, sau chiar e reala.

De curand ,am aflat aceasta teoria a universurilor multiple si e foarte verosimila!

Ma intreb cat de impacata cu mine,nesimtita,sau "plina" de vointa sunt EU intr-o viata paralela.

Ma intreb daca cineva-ul acela care ne priveste si ne judeca actiunile,le poate intelege  in contextul in care ele apar.

VREAU ca lumea sa ma perceapa asa cum sunt!

VREAU  ca aparentele sa nu mai mascheze esenta!

VREAU sa existe mai multa sinceritate si deschidere

 spre nou si toleranta pentru gusturile ,alegerile,

preferintele celor cu care impartim oxigenul planetei! 

Asa,ca incheiere,imi pun o dorinta-Fie ca actiunile mele sa conduca numai la rezultate bune pentru mine si cei din jur!Consider in continuare ca cine ma iubeste,ma cunoaste si ma accepta asa cum sunt.Cu totii avem defecte si calitati.Trebuie doar sa stim sa folosim balanta la momentul oportun si sa nu ne lasam dusi de val ,in speranta ca altcineva va avea grija sa repare tampeniile noastre!NU!Numai noi insine ne putem (auto)proteja!

VOI ati putea trai singuri?

                 VOI ati putea trai SINGURI?

Aceasta e intrebarea!eu raspund cu un categoric DA!

Desi suntem fiinte create pentru a ne gasi jumatatea,eu prefer singuratatea,prefer izolarea,prefer sa nu dau explicatii ,sa nu conteze greselile mele,sa nu conteze scaparile mele,evadarile mele,sa nu intereseze pe nimeni cum imi consum energia , resursele,sa fiu doar eu si cu mine.

Pentru mine,o vacanta de vis e o escapada intr-un loc uitat de lume,unde sa stau eu cu mine,sa ma cunosc mai bine,sa ma autoanalizez,sa nu conteze pentru nimeni cum,de ce,unde,cand ce fac...

Le bonheur,happiness,la felicità,щастие,ευτυχία,boldogság,mutluluk...

Am incercat de multe ori sa raspund la intrebarea"Ce naiba este fericirea asta?".Mi-a dat eroare.Undeva,o variabila imi scapa.Da,stiu ca fericirea este relativa,ca o stare poate fi fericirea unuia,si iadul altuia,dar creierul meu chinuit nu ma lasa si ma tot asalteaza cu "How to fix the error?".

Poate pentru unii,fericirea inseamna multe depozite in banci elvetiene,vile in Zell am see,masini  ultimul x,a sau s,shopping la cele mai scumpe case de moda.

Pentru alta categorie de oameni,fericirea inseamna a avea o bucata de paine,un pahar cu apa ,o patura si cel mult un acoperis deasupra capului.

Eu,prefer sa consider ca ma aflu undeva intre aceste categorii.Pentru mine,Fericirea inseamna sa stiu ca nu traiesc degeaba pe lumea asta,ca ramane ceva dupa mine,sa stiu ca cineva isi face griji pentru mine.

Fericirea inseamna sa vad cat mai multe locuri ale lumii in care traim, sa ma pierd intr-o carte buna,sa am un partener abil de conversatie,sa ma afund in singuratate din cand in cand,sa evadez din realitate si sa ma retrag in mine,sa ma mai uit din cand in cand in "oglinda", sa sa sa...

Fericirea imi inunda sufletul cand stiu ca cineva se gandeste la respiratia mea,la mersul meu,la privirea mea,ca cineva imi ghiceste gandurile ,ca acel cineva imi cunoaste supararile chiar daca eu nu le dezalui,ca cineva imi citeste in ochi cuvintele...

Fericirea presupune sa nu stii sensul sintagmei"ma plictisesc de moarte",fericirea inseamna sa-ti para rau ca viata se scurge rapid,fericirea inseamna sa stii sa apreciezi micile evenimente din jurul tau,contextele in care esti pus,persoanele cu care interactionezi...

Fericirea presupune sa fii multumit cu tine insuti,sa iti apreciezi defectele,sa iti cunosti punctele slabe,sa discerni realitatea de idealitate.

Din punctul meu de vedere,Fericirea e o stare greu de atins,dar este tocmai ceea ce ne diferentiaza de celelalte fiinte,pentru ca fericirea noastra ,cea reala,tine de spirit,si nu de nevoile fizice,ne intregeste ca entitate si ne da de gol adevaratul nostru"eu"...

CUM AR FI DACA...

                       CUM AR FI DACA....

          Aici sunt cateva intrebari care imi chinuie mie fiinta in momente de "respiro".
          Nu!Nu sunt simple fraze,golite de continut,sunt intrebari pe care fiecare om si le adreseaza siesi la un moment dat,cand se detaseaza de la a-si mai verifica mail-uri,
a mai spala vase,a se mai uita la tembelizor,a se mai certa cu persoane dragi sau mai putin dragi etc...

              CUM AR FI DACA...
  
   ...Omenirea si-ar folosi presupusa inteligenta pentru a proteja natura si tot ce e in ea,inclusiv specia umana?
   ...am gandi mai bine inainte de a actiona?
   ...am sti de la inceput tot parcursul vietii proprii?
   ...ar exista numai conducatori,nu si condusi?
   ...fiecare bogat ar ajuta un sarac,DOAR unul?  
   ...nu ar exista razboaie,revolte,proteste si alte d'astea?
   ...nu am sti sa mintim,sa furam,sa fim invidiosi,gelosi,lacomi etc?
   ...ne-am aprecia,iubi si respecta mai mult parintii ,inainte ca acestia sa ne paraseasca?
   ...ne-am constientiza echilibrul dintre defecte si calitati?
   ...ne-am gandi si la spiritul nostru,macar in egala masura cat ne gandim la trup?
   ...nu am mai pune atata accent pe exterior,pe fatada,partea materiala a vietii?
   ...ne-am intoarce putin sa privim in noi insine,sa incercam sa ne autocontrolam,autocorectam?
   ...ne-am pune in locul celor cu care interactionam in viata cotidiana si am simti,trai ce simt,traiesc ei?
  

prima data e mai greu...

A fost odata ca-n povesti

o prea ganditoare fata

si era una la parinti 

 si curioasa-n toate cele

cum e copilu  fara dinti

si omu fara stare...