duminică, 22 ianuarie 2012

prima data e mai greu...

A fost odata ca-n povesti
o prea ganditoare fata
si era una la parinti 
 si curioasa-n toate cele
cum e copilu  fara dinti
si omu fara stare...

uite asa imi incep eu prima zi de blog,dupa "lupte seculare" care au durat zeci de minute,am reusit si eu sa imi transcriu gandurile si chinurile interioare aci' in vazu' lumii.
pentru inceput ar trebui sa va avertizez ca aveti de a face cu un om foarte dificil,care prefera sa aleaga caile mai grele,prefera sa cunoasca oamenii mai rai,prefera sa se complaca in a nu-si trezi vointa la viata,prefera si prefera.....
in ultimu' timp am ajuns sa realizez ca timpu' trece repede pe langa mine,ca trec ore si nu realizez nimic care sa ma faca sa zic-"Da,traiesc!"
mi s-a intamplat sa cunosc oameni care sa ma ajute sa ma maturizez ,sa ma ajute sa gandesc, sa simt, sa uit, sa iert,DAR ,un mareee dar ,mi s-a intamplat mai des sa intalnesc oameni care sa ma faca sa zic-"oamenii nu erau parca facuti dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu?unde s-a evaporat toata treaba asta?"
as vrea cateodata sa uit anumite momente,anumite zile,anumite saptamani chiar,dar cineva  zicea odata ca si binele si raul au fost date tot pentru desavarsirea binelui.oare?mie imi vine greu a crede cateodata...
si cel mai rau ma intriga firea mea,slabiciunile mele,faptul ca de fiecare data o iau de la capat cu aceleasi tampenii,cu aceleasi greseli,parca le-as trage la xerox,si inca ce mai xerox,unu foarte performant,care nu uita sa reprezinte nici cel mai mic detaliu "deranjant"
ma trezesc dimineata si zic-Azi nu mai fac!dar continui pe aceeasi linie
adorm seara si zic-Iar am facut-o!,cu speranta ca maine voi fi mai buna
Foarte putine persoane ma  cunosc asa cum sunt eu,cu bune si rele ,cu "petele" mele ,cu momentele de"azi nu!";si foarte multe persoane sunt deranjate de felu' meu de a comunica,de gandirea mea putin anapoda,de mine intr-un cuvant!
Poate a fost bine sau poate nu,sa fiu crescuta intr-un stil mai conservator ,cu anumite reguli si idei preconcepute,dar tocmai aceste reguli si idei ma fac acum atat de confunza,ma fac sa ma intreb-"Da' cine naiba sunt eu?"
Mi se intampla des sa cred ca am o problema la nivele superioare,dar a doua zi ma trezesc si realizez ca a fost "doar o pasa".
Am ajuns sa consider ca fiecare are realitatea lui,construita pe propriile principii,propriile credinte,propriile trairi ,si atunci cand toate aburelile astea se intalnesc la doua sau mai multe persoane credem ca asta e de fapt adevarul-si, da,stiu ca nu am descoperit America in felu asta-dar asta ar fi concluzia ultimelor zile de emoneala.
Ca o concluzie,inchei din nou cu vesnica iluzie-Maine voi fi altcineva-o persoana mai buna,mai rationala,cu mai multa vointa si mai putina tampenie gratuita.
         SUNTEM CEEA CE GANDIM!
si mereu revine la viata

2 comentarii:

  1. Asternandu-ti gandurile pe o "foaie virtuala" le constientizezi altfel, te vezi pe tine dintr-un alt unghi..pe termen lung pot aparea lucruri bune, succes.

    RăspundețiȘtergere